Asociatia Proprietarilor pe Legea 112/1995

Home

Ultimile noutati

Articole in presa legate de proprietarii pe Legea 112/1995. Articol preluat din "Saptamana Financiara"

Emil Boc: Noi vrem (să cumpăraţi) pământ!

de Florin Rusu in Actualitate pe 30 August 2009, 18:00

Executivul vrea să-şi asume răspunderea pe o lege menită să-i oblige pe proprietarii locuinţelor vândute de stat pe Legea 112/ 1995 să achiziţioneze şi terenurile aferente

Precum fiecare om, şi fiecare guvern are preţul lui. Preţul guvernului Boc este un miliard de euro. În încercarea sa disperată de a face rost de bani la buget, Executivul a decis să renunţe la orice prejudecată şi să încalce orice principiu de drept pentru un miliard de lei în 2009 şi trei miliarde de lei în 2010. Drept urmare, Ministerul Administraţiei şi Internelor a iniţiat un proiect de lege, care urmează a fi adoptat, după cum se mândreşte premierul, prin asumarea răspunderii Guvernului, prin care proprietarii de case naţionalizate care au achiziţionat o locuinţă prin Legea 112/1995 sunt obli-gaţi să cumpere şi terenul aferent, deţinut de primării. Textul are un conţinut imperativ - de obligativitate. Respectivilor cetăţeni nu li se oferă posibilitatea cumpărării de tere-nuri, nu li se oferă dreptul de a cumpăra terenul, ci sunt constrânşi prin lege să o facă. Prin această lege, Guvernul intenţionează să suspende consimţământul ambelor părţi în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare şi să elimine necesitatea acordului de voinţă între părţi.

Teren la preţ de apartament

Potrivit proiectului de lege aprobat în primă lectură, Legea 112/1995 ar uma să se modifice, fiind introdus un nou articol format din patru alineate. „Chiriaşii care au dobândit sau dobândesc proprietatea apartamentelor cumpără de la unităţile administrativ-teritoriale terenurile din proprietatea privată a acestora, aferente apartamentelor respective. În cazul în care unitatea locativă este compusă din mai multe apartamente, face obiectul vânzării şi cota-parte de teren aferentă spaţiilor cu destinaţie comună“, precizează primul alineat al noului articol.
De aici rezultă şi caracterul imperativ al legii. În cazul caselor aparţinând unui singur proprietar, probabil că legea (nu în sensul actual imperativ) este bine venită, acesta săturându-se să plătească anual autorităţii locale dreptul de folosinţă a terenului. În cazul unor blocuri cu mai multe apartamente însă, deci mai mulţi proprietari, care beneficiază şi de un teren, de multe ori de sute de metri pătraţi, nimeni nu are niciun interes să achiziţioneze o cotă-parte din acesta. Mai ales că, deşi preţurile la terenuri au scăzut, un metru pătrat în centrul Bucureştiului, unde se află multe astfel de blocuri, se învârte încă în jurul sumei de 1.000 de euro. În zona Unirii, de exemplu, există două blocuri, cu 18 apartamente, care au un teren de 1.000 de metri pătraţi, adică 55,5 metri pătraţi de proprietar. Dacă legea ar intra în vigoare (slabe speranţe totuşi, la câte inepţii conţine), fiecare proprietar de apartament ar trebui să plă-tească statului 55.500 de euro (?!) pentru terenul aferent, adică mai mult decât preţul de piaţă al unui apartament cu două camere. Pentru că alineatul 4 al noului articol prevede că „preţul de vânzare al terenului va fi stabilit la valoarea de piaţă, pe baza unui raport de evaluare întocmit de evaluatori autorizaţi şi aprobat de consiliul local, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti”.

Şantajul şi etajul

Dar inepţiile juridice ale textului proiectului de lege nu se opresc aici. Alineatul al doilea al noului articol prevede că se supun obligaţiei de a achiziţiona terenul aferent locuinţei şi moştenitorii foştilor chiriaşi care au achiziţionat casa pe Legea 112, şi cumpărătorii subsecvenţi. Cu alte cuvinte, un cetăţean a cumpărat o casă (sau un apartament), neinteresându-l terenul, şi acum află că, potrivit logicii juridice a guvernanţilor, a achiziţionat odată cu aceasta, fără să ştie, şi obligaţia de a cumpăra un teren la preţul pieţei. Teren cu care, în cele mai multe dintre cazuri (al locuinţelor cu mai multe apartamente), nu are ce face, nici măcar nu poate construi un garaj. Şi nu numai proprietarul fost chiriaş la stat, care poate a cumpărat casa în condiţii financiare favorabile, ci şi actualul proprietar. Între timp, poate că locuinţa a trecut prin mâinile mai multor proprietari, iar ultimul a achiziţionat-o în 2008, la un preţ mult mai mare decât cel actual. În plus, legea nu conţine nici sancţiuni.

Ce va păţi cel care refuză să cumpere terenul pe care primăria vrea să i-l vândă? Statul are mâinile legate - accesul la proprietate îi este garantat proprietarului prin lege. Singura soluţie, la care autorităţile locale ar putea apela în condiţiile în care legea va fi aprobată, însă ca drept, nu ca obligaţie, este majorarea sumei pe care proprietarul o plăteşte primăriei pentru dreptul de folosinţă până la un nivel care face a-tractivă opţiunea de cumpărare a terenului. Dar asta su-nă mai mult a şantaj!
Probabil că la aceste întrebări vor trebui să răspundă consiliile locale, cărora Gu-vernul le-a delegat sarcina ca, în termen de 45 de zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial, „să aprobe prin hotărâre un regulament privind procedura vânzării tere-nurilor aflate în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale, supuse înstrăinării”. Dovadă amatorismului cu care a fost redactat textul proiectului mai stă şi faptul că autorii au uitat să abroge articolul 26 din Legea 112/1995 care prevede că „suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juri-dice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia aces-tora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului”.

E foame de bani
Dar care este motivaţia invocată de Executiv pentru adoptarea acestui act normativ? „În actuala situaţie de criză, vânzarea acestor terenuri reprezintă o sursă de venit care ar echilibra balanţa bugetară a unităţilor administrativ-teritoriale. Prin proiect se urmăresc rezolvarea unei probleme sociale (care?! - n.r.), precum şi creşterea veniturilor bugetare”, se precizează în expunerea de motive a proiectului de act normativ. Iniţiativa aparţine politicienilor din cele două partide de guvernământ, PD-L şi PSD, procedura fiind discutată la nivel politic şi introdusă în programul anticriză, pentru creşterea veniturilor bugetare. Se pare că propunerea a venit din partea autorităţilor locale, aflate în foame de bani şi care, potrivit expunerii de motive a proiectului, „nu au altă posibilitate practică (în afara obligării proprietarilor de locuinţe să achiziţioneze şi terenul aferent - n.r.) de a utiliza terenurile în cauză în folosul comunităţii”. Şi asta pentru că „terenurile aferente unităţilor locative dobândite în condiţiile Legii 122/1995 sunt în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale şi în folosinţa proprietarilor clădirilor”.

ANRP: ştim că nu ştim nimic!

Deşi este trecută prima la instituţiile ce trebuie să semneze respectivul proiect de act normativ (alături de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor şi cel al Justiţiei), Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) susţine că nu are cunoştinţă de acesta. „Un punct de vedere avizat cu privire la interpretarea dispoziţiilor cuprinse în actul normativ va putea fi formulat numai după ce instituţia noastră va lua la cunoştinţă de întreg textul proiectului de lege, inclusiv expunerea de motive, ce constituie instrumentul de prezentare şi motivare a noii reglementări propuse. În absenţa informaţiilor cuprinse în expunerea de motive şi care ne-ar permite să stabilim care au fost voinţa iniţiatorului şi raţiunea care a stat la baza elaborării proiectului de lege, putem conchide doar că s-a dorit să se dea posibilitatea pentru dobânditorii de apartamente în temeiul Legii 112/1995 de a cumpăra terenurile aferente acestor apartamente şi care se află în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale“, afirmă reprezentanţii ANRP, citaţi de Mediafax. Aceştia susţin că dispoziţia legală vine în consonanţă cu dispoziţiile Legii 1/2009, care, la punctul 5, prevede că „nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispoziţiilor Legii 112/1995“ şi că, potrivit art. 42 din Legea 10/2001, imobilele care nu se restituie persoanelor îndreptăţite rămân în administrarea deţinătorilor actuali şi pot fi înstrăinate potrivit legislaţiei în vigoare, chiriaşii având drept de preemţiune.
„Cu privire la nuanţa imperativă a textului, precizăm că, potrivit dreptului comun în materia contractelor civile, contractul de vânzare-cumpărare se încheie prin consimţământul părţilor, acordul de voinţă între părţi fiind întotdeauna necesar, cu excepţiile prevăzute de lege. Neputând cunoaşte, în acest moment, motivele care au stat la baza elaborării propunerii legislative, nu putem preciza dacă s-a dorit să se instituie dreptul dobânditorilor construcţiilor în temeiul Legii 112/1995 de a cumpăra terenul aferent acestora sau obligaţia de a le cumpăra“, mai arată reprezentanţii ANRP.

Articole in presa legate de proprietarii pe Legea 112/1995

"Tertipuri in justitie: Cum sa-ti alegi "cel mai convenabil" judecator

Oficial, in Romania nimeni nu poate sa-si aleaga magistratul care-i va judeca un proces. Asta, pentru ca in urma cu doi ani in instantele judecatoresti a fost introdus sistemul informatic (ECRIS), care consta in distribuirea aleatorie a dosarelor de judecata. Ratiunea introducerii acestuia a fost evitarea cazurilor in care anumite dosare puteau ajunge pe mana unor judecatori favorabili uneia dintre parti. Acest sistem, care a costat statul roman peste 35 milioane de euro, a fost introdus tocmai pentru eliminarea coruptiei din justitie. In practica, distribuirea aleatorie a dosarelor s-a dovedit in multe situatii doar o gluma buna.
Romania libera a identificat, cu ajutorul unor magistrati, cinci metode prin care judecatorii, grefierii si avocatii pot insela sistemul. Una dintre solutii este aceea prin care in soft-ul ECRIS sunt introduse datele dosarului intr-un mod incorect, astfel incat acesta sa ajunga la completul de judecata dorit de una dintre partile din proces. Un alt tertip este "imbolnavirea" subita a judecatorului care a primit cauza respectiva si inlocuirea acestuia cu alt magistrat.

"Aceasta metoda e folosita pentru a fugi de raspundere din dosarele grele, ale DNA, de pilda", explica pentru R.l. o sursa, sub protectia anonimatului. Consiliul Superior al Magistraturii confirma, la randu-i, disfunctionalitatile sistemului, fara a preciza insa cate sanctiuni a dispus pana acum.

"Exista cazuri cand sistemul ECRIS a fost manipulat cu ajutorul informaticienilor, pentru a se eluda repartizarea aleatorie a dosarelor", spunea ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, la inceputul acestui an. Recunoasterea la un asemenea nivel a unei realitati atat de grave a inflamat spiritele in interiorul CSM. La vremea respectiva, Consiliul Superior al Magistraturii a replicat dur si a etichetat drept "inadmisibile" afirmatiile ministrului. Totusi, inselarea sistemului informatic, prin care distribuirea dosarelor catre judecatori ar trebui sa se bucure de impartialitate totala, ramane o realitate. Romania libera prezinta astazi metodele prin care mecanismul poate fi ocolit cu succes. Sunt cel putin cinci la numar si au fost confirmate chiar de presedintele unui tribunal din Romania.

De unde incepe
La introducerea sa, in mod generalizat, in 2007, sistemul ECRIS ar fi trebuit sa dea un prim semnal concret de limitare a coruptiei in instantele din toata tara. Teoretic, lucrurile ar fi trebuit sa mearga spre mai bine. Practic insa, administrarea dosarelor care intra pe rol este in continuare manipulata. O anumita cauza poate ajunge pe mana unui judecator favorabil uneia dintre parti, cu ajutorul grefierului/judecatorului care se ocupa de distribuirea dosarelor. In urma activitatii indelungate cu softul, grefierul poate anticipa completul de judecata caruia ii va reveni cauza respectiva: fie operatiunea nu se efectueaza in ordinea intrarii dosarelor, fie se introduc variabile de timp pentru o perioada in care exista un singur complet.

La inceputul fiecarui an, in luna ianuarie, instantele isi stabilesc completele de judecata pentru urmatoarele 12 luni. Algoritmul ar trebui sa functioneze de asa natura incat un dosar odata introdus in sistem sa fie distribuit automat, la o anumita data, unui anumit complet. Pentru fiecare dosar sau tip de cauza exista un nomenclator de termene. Acesta fixeaza de la bun inceput ca, spre exemplu, un dosar de furt trebuie sa-i fie repartizat judecatorului in termen de 15 zile. Pentru acest interval, sistemul cauta cate si care sunt completele disponibile, apoi trimite, la intamplare, dosarul spre unul dintre acestea. Este obligatoriu ca numarul completelor de judecata identificate de sistem sa fie de minimum doua. Iata, concret, care sunt portitele prin care poate fi pacalit sistemul care ar trebui sa elimine coruptia din justitie:

METODA 1: Maestrul grefier
Judecatorul de serviciu primeste cererile de trimitere in judecata adunate peste zi, pe care le si trimite operatorului. In mod normal, el ar trebui sa atribuie imediat un numar de inregistrare fiecarui dosar, care sa reflecte ordinea in care au ajuns. Asta, inainte de a fi introduse in sistemul ECRIS. Or, ca sa poata insela repartizarea aleatorie, operatorul introduce doar o lista cu numere pe care inca nu le-a asociat dosarelor. Abia dupa ce vede la ce complete au nimerit fiecare, operatorul pune, dupa bunul-plac, numerele de inregistrare pe dosar. "Posibilitatile sa ocolesti ECRIS-ul sunt destule, dar presupun complicitati", sustine un magistrat consultat de Romania libera. Spre deosebire de alte metode, aceasta solutie presupune munca in echipa. Este deja nevoie de complicitatea unui grefier sau a persoanei care opereaza efectiv sistemul informatic.

Odata asigurata aceasta complicitate, lucrurile pot demara. Dupa unii magistrati, o asemenea practica poate fi contracarata simplu. "Asa ceva se intampla acolo unde judecatorul de serviciu, care primeste cererile de chemare in judecata, da pur si simplu mai departe teancul de hartii catre operator. Or, el ar putea sa noteze pe fiecare dosar ora la care a ajuns la el si se creeaza astfel o ierarhie prin care cererile sunt inregistrate de la bun inceput, iar operatorul sistemului nu poate face el ce vrea cu repartizarea catre complete", puncteaza presedintele Tribunalului Vrancea, Adrian Neacsu. O misiune totusi imposibila in Romania, unde practica judiciara nu este peste tot aceeasi. Potrivit magistratului Neacsu, in instantele din Timis se poarta niste reguli, in cele de la Bucuresti altele, iar la Vrancea, din nou, altele.

METODA 2: Cereri introduse repetat
Avocatul introduce aceeasi cerere de chemare in judecata de cate ori este nevoie, pana cand nimereste completul in care se afla judecatorul sau judecatorii pe care reclamantul ii prefera. Odata ajuns in acest punct, avocatul renunta la celelalte complete de judecata, pe care le considera defavorabile. Potrivit mai multor surse, aceasta ar fi calea preferata de cei mai multi avocati. Prin aceasta metoda, creste suspiciunea fata de corectitudinea judecatorilor.
Nu este ilegala, ci imorala. In plus, pentru a fi dusa la indeplinire, riscurile comportate sunt inca o data reduse prin faptul ca nu necesita complicitati. Avocatul joaca aici unicul si marele rol. Presedintele Tribunalului Vrancea, magistratul Adrian Neacsu, confirma existenta acestei metode, dar spune ca, obiectiv vorbind, avocatii nu pot fi opriti: "Practic, procedural, nu ai ce sa-i faci aparatorului, decat sa-i bati obrazul".

METODA 3: Micsorezi termenul de judecare
A treia metoda presupune manipularea termenelor de repartizare din nomenclator, astfel incat acestea sa nu intalneasca decat anumite complete. Amatorii de astfel de scheme speculeaza un amanunt introdus, initial, pentru a spori transparenta: poza completelor, adica datele la care fiecare complet este programat sa judece peste an, asa cum au fost stabilite inca din luna ianuarie. Asadar, cum se face? Unei cereri de chemare in judecata, proaspat sosita, judecatorul trebuie sa ii aloce un termen de judecare. Se presupune ca speta se preteaza intervalului 15-40 de zile. Or, pentru a micsora gradul de aleatoriu al repartizarii, judecatorul poate introduce un termen mult mai scurt, eventual 15-20 de zile.

Este evident ca, intr-o perioada mai scurta, si numarul completelor intre care trebuie sa aleaga sistemul este mai mic. Spre deosebire de cea de-a doua metoda, de aceasta data incalcarea reglementarilor aflate in vigoare este cu atat mai flagranta. Magistratul Adrian Neacsu, presedintele Tribunalului Vrancea, confirma si aceasta posibilitate de fraudare, insa considera ca metoda e mai grosolana, care "bate rapid la ochi".

METODA 4: "Imbolnavirea" subita
Modificarea completului, dupa ce dosarul a fost repartizat in sistem. Cunoscatorii stiu ca aceasta e calea preferata de obicei de catre magistratii care fug de raspundere in cazurile "delicate". Ce presupune de fapt? Ei bine, judecatorii stiu inca de la inceputul anului in ce complet si la ce date au fost programati sa judece in urmatoarele 12 luni. Tocmai de aceea, odata repartizat un dosar, acestia se pot retrage la momentul potrivit, invocand o paleta larga de motive, de la personale la medicale si chiar profesionale (participarea la un congres, spre exemplu). In locul sau va judeca un loctiitor ales, la fel, la inceputul anului.

In termeni de specialitate, dublarea magistratilor se numeste programare de permanenta. Astfel, este suficienta determinarea judecatorului programat initial sa se gaseasca un motiv pentru a se retrage, fie la mica intelegere, fie prin presiuniile superiorilor, doar pentru ca termenul sa fie judecat de inlocuitorul sau. Potrivit unui magistrat contactat de R.l., "aceasta metoda e folosita de obicei pentru a fugi de raspundere din dosarele grele, ale DNA, spre exemplu. Acolo se imbolnavesc subit judecatorii", explica sursa R.l.

METODA 5: Eroare cu premeditare
Frauda are la baza urmatorul mecanism: se intocmeste un proces-verbal in care se justifica stergerea prin aceea ca s-ar fi comis o eroare la inregistrare, de exemplu, pentru ca un dosar ar fi fost inregistrat ca penal, si nu pe civil. Apoi, dosarul e reintrodus in sistemul informatic pentru o noua repartizare. De data asta, e aproape sigur ca acesta nu va mai ajunge la acelasi complet. Cei familiarizati cu sistemul ECRIS sustin ca evitarea magistratului incomod presupune pur si simplu stergerea din calculator a unei repartizari aleatorii corecte.

Cum? In conditii de transparenta, aceasta optiune a fost introdusa pentru acele situatii obiective in care o inregistrare in sistem e efectuata eronat, dar neinteresat. Insa lucrurile sunt si mai nuantate in privinta motivelor pentru care o parte interesata ajunge sa acceseze acele parghii prin care repartizarea informatica aleatorie sa fie pusa in offside. Este valabil si in acele situatii in care se doreste ca un dosar sa nu ajunga pe mana unui anumit judecator.

» Program de 35 de milioane de euro
Pentru implementarea programului ECRIS in toate intantele din tara, a fost necesara dezvoltarea unei intregi infrastructuri informatice, atat in cele 237 de instante judecatoresti, cat sI in Ministerul Justitiei, care reprezinta punctul nodal al acestei retele. Astfel, pentru crearea infrastructurii IT, in perioada 2005-2009 au fost achizitionate aproximativ 16.000 calculatoare, 1.500 servere, 5.000 de imprimante si alte instrumente. Costurile pentru aceste achizitii si pentru amenajarile aferente, precum si cele pentru serviciile de comunicatii au depasit 35 de milioane de euro.

Punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii in privinta disfunctionalitatilor se rezuma insa la ambiguitatea notiunii de viciu de functionare folosit de reporter si mai putin la mesajul intrebarii sau la modul de prevenire a vulnerabilitatilor sistemului ECRIS: "Notiunea de viciu de functionare are un sens prea larg si neprecizat, astfel ca este greu de stabilit raspunsul. Ca orice alt sistem, si acesta poate inregistra pe alocuri erori de functionare, ce pot proveni din diverse motive, generale sau specifice, tehnice sau umane etc.", se arata in raspunsul comunicat de CSM.

Articol preluat din Ziarul ROMANIA LIBERA din 28.07.2009

Articole in presa legate de proprietarii pe Legea 112/1995

Interviu cu Dl. Prim ministru BOC

Reporter: D-le prim-ministru, aţi aprobat astăzi normele de aplicare a Legii caselor naţionalizate?
Emil Boc: Am avut o primă lectură a acestui act normativ, urmând ca toate ministerele de resort să-şi spună punctele de vedere, astfel încât, în perioada imediat următoare, el să fie finalizat. Nu în ultimul rând, să facă şi impactul financiar.
Reporter: Dar de ce durează atât de mult?
Emil Boc: Pentru că este un act extrem de complex şi care vizează implicaţia mai multor ministere, inclusiv a unor aspecte de natură financiară şi de susţinere financiară a unei asemenea măsuri. A astăzi a fost prezentat în primă lectură, urmând să fie completată cu observaţiile de la celelalte ministere.
Reporter: Ne puteţi spune ce se întâmplă cu chiriaşii care au fost deja evacuaţi din casele naţionalizate? Sunt cazuri tragice. Unii dintre ei chiar s-au sinucis.
Emil Boc: Statul are obligaţia, prin autorităţile locale, de a pune la dispoziţie locuinţe sociale pentru persoanele evacuate din casele naţionalizate. Ca primar, am avut acestă obligaţie şi am pus la dispoziţia persoanelor evacuate locuinţe sociale. Este, repet, obligaţia autorităţilor de a pune la dispoziţie aceste locuinţe.

Sursa: Gov.ro