Asociatia Proprietarilor pe Legea 112/1995

Mult stimata Doamna Procuror General,

In numele membrilor “Asociatiei Proprietarilor care au cumparat de la Statul Român Apartamentele în care locuiau în baza Legii nr.112/1995”, asociatie înscrisa la Tribunalul Bucuresti sub nr.900/01.04.2008 si care cuprinde cele peste 90.000 de familii reprezentând aproximativ 300.000 de cetateni, carora li se încalca în mod flagrant dreptul de proprietate, drept legal dobândit si garantat de Constitutia României, prin cumparare de la statul român a locuintelor cu respectarea prevederilor Legii nr 112/1995, lege organica a statului român, va rugam sa ne permiteti sa va prezentam cele ce urmmeaza:

Am luat cunostinta cu consternare, din presa ca Înalta Curte de Casatie si Justitie a României a amânat pentru a doua oara pronuntarea unei decizii fata de Recursul în interesul legii promovat de Dumneavoastra pentru stabilirea unei practici unitare în judecarea cererilor de restituire a imobilelor nationalizate. Amânarea aceasta face ca, în prezent în mare graba, multi judecatori sa dispuna prin decizii, anularea contractelor de vânzare-cumparare a proprietarilor care au cumparat de la statul român în baza Legii nr. 112/1995 apartamentele în care locuiau. Ca urmare, din nou, multi cetateni membri ai asociatiei noastre împreuna cu familiile lor sunt aruncati în strada si lasati pe drumuri.

A. Nu întelegem de ce a fost necesara aceasta a doua amânare a judecarii recursului în interesul legii promovat de Dumneavoastra în conditiile în care Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei prin Decizia Sectiei Civile nr.2217 data la 0.9.03.2007 decide “inadmisibilitatea actiunii în revendicare întemeiata pe dispoziti-ile art.480-481 Cod civil dupa intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 în cazul unui imobil preluat în mod abuziv“ asa cum propuneti si Dumneavoastra în recurs.

B. Nu întelegem nici faptul ca pâna în prezent Curtea Constitutionala a României nu s-a sesizat ca majoritatea motivelor în baza carora judecatorii decid anularea contractelor încheiate cu statul român de catre proprietarii apartamentelor în care locuiesc sunt vadit neconstitutionale si deci lovite de nulitate.

1. Astfel judecatorii nu respecta art.1(5) din Constitutie care prevede ca “In România respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie” ignorând prevederile Legii 112/1995, lege a statului român postdecembrist, declarata constitutionala prin Decizia Curtii Constitutionale nr.73/1995, publicata în Monitorul Oficial nr.117/1995 si pe care cumparatorii au respectat-o cu rigurozitate. Se ignora inclusiv prevederile art.18 al.2 din Legea nr.112/1995 care precizeaza ca “ toti functionarii implicati în aplicarea prezentei legi, care îndeplinesc cu întârziere, gresit, sau nu îndeplinesc atributiile ce le revin, raspund, dupa caz, disciplinar, material sau penal“ deci raspunderea nu revine cumparatorului asa cum decid jude-catorii încalcând legea.

2. Judecatorii nu respecta art. 147(4) din Constitutie care prevede ca “deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii de la data publicarii în Monitorul Oficial si au putere de lege” deoarece declara ca cei care au cumparat apartamentele de la stat “nu trebuiau sa le cumpere deoarece stiau ca statul român nu este proprietarul apartamentelor pe care le vinde” si deci îi acuza pe cumparatori de “rea credinta”. Curtea Constitutionala prin Decizia nr.73/1955 publicata în M.Of. nr.177/1995 precizeaza la capitolul Curtea Constitutionala ca “nu exista nici o obligatie pe care chiriasii ar fi chemati sa o observe cu buna credinta“ iar în continuare “ chiriasii dobândesc dreptul de a cumpara locuintele pe care le ocupa nu de la fostii proprietari si nici prin încalcarea drepturilor lor-ci de la stat. Exercitarea de catre o persoana a unui drept ce-i este recunoscut prin lege nu poate, nici în acest caz si nici în general, sa justifice, prin ea însasi, o prezumtie a relei credinte“.

Ca urmare acuzatia de rea credinta adusa cumparatorilor apartamentelor în care locuiau în baza legii nr.112/1995 este neconstitutionala. Ne intrebam, cum este posiblil ca într-un stat de drept justita sa acuze de “rea credinta” un cetatean care respecta legile statului ?

3. Judecatorii ignora faptul ca statul român a vândut apartamentele în baza unei legi a statului român si ca statul român era proprietarul imobilelor în care existau apartamentele pe care le vindea chiriasilor. Judecatorii încalca art. 147(4) din Constitutie considerând ca decretul nr.92/1950 nu constitue un titlu valabil desi Curtea Constitutionala, conform Deciziei nr.3/1993 ramasa definitiva prin Decizia nr.21/1993 publicata în Monitorul Oficial nr.95/1993 ca si prin Decizia nr.27/1993 publicata în M.Of. nr.163/1993 a respins ca “ vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a decretului 92/1950” . De asemenea Curtea Constitutionala arata si ca “ imobilele în discutie se afla, legal, în proprietatea statului“ iar “dreptul de propietate al statului nu poate fi contestat“ asa cum se mentioneaza la capitolul Curtea Constitutionala din Decizia nr.73/1955 publicata în M.Of. nr.177/1995. Ignorarea de catre judecatori a decretului nr.92/1950 este neconstitutonala.

Unii judecatorii modifica decretul nr.92/1950 considerând ca imobilelele care sunt revendicate de mostenitorii fostilor proprietari nu trebuiau cuprinse în acest decret pe baza unor motive diverse, desi Curtea Constitutionala precizeaza la acelasi capitol din Decizia nr.73/1995 ca “instantele judecatoresti n-ar putea sa ordone restituiri sau reparatii, fara a se substitui, ele însele, puterii legiuitoare, depasind, prin aceasta, limitele puterii judecatoresti”. Se încalca art.147(4) si art.61(1) din Constitutia României.

Chiar si Curtea Europeana a Drepturilor Omului precizeaza referitor la un imobil nationalizat prin decretul nr.92/1950 ca “ bunul în litigiu a fost nationalizat în 1950, mult înainte de 1994, data la care Conventia a intrat în vigoare fata de România. Curtea nu este deci competenta ratione temporis pentru a examina circumstantele imobilului litigios”, (Hotarâre în cauza Caracas c/România M.Of.nr. 189/19.03.2007). Este judecatorul român împuternicit sa ignore decretul nr.92/1950 si sa procedeze la modificarea retroactiva a acestuia ?

4. Unii judecatori invoca prevederile art.6 din « Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia » pentru a declara ca decretul nr 92/1950 nu este un titlu valabil si ca urmare pot decide anularea contractului de vânzare - cumparare al proprietarului care a cumparat apartamentul de la statul român în baza legii nr.112/1995. Judecatorii ignora faptul ca la alineatul 2 al acestui articol al legii se mentioneaza în mod clar ca « bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamântului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie ». Imobilele cu destinatia de locuinta fac obiectul legii de reparatie Legea nr.10/2001. Ca urmare aplicarea art.6 din Legea nr.213/1998 ca baza legala pentru modificarea decretelor de expropiere din perioada 1945-1998 sau declararea acestora ca fiind fara titlu valabil încalca art.1(5) din Constitutie si este deci ilegala si evident lovita de nulitate.

5. Judecatorii aplica prevederile Codului Civil contractelor de vânzare - cumparare încheiate cu statul român de actualii proprietarii fosti chiriasi în apartamentele respective ca si când contractele ar fi fost încheiate între doua persoane civile încalcand art.147(4) din Constitutie. Curtea Constitutionala prevede în Decizia nr. 73/1955 ca “ nu poate fi, asadar, de conceput aplicarea normelor dreptului privat într-un domeniu apartinând, fara nici o îndoiala, în întregime, dreptului public“. Ca urmare aplicarea de catre judecatori a “compararii titlurilor de proprietate” între data titlului de proprietate al fostului proprietar si data titlului de proprietate al celui care a cumparat apartamentul de la stat este vadit neconstitutionala deoarece eludeaza existenta decretul nr.92/1950 prin care statul a devenit proprietarul imobilului respectiv în care se afla apartamentul si statul este cel care l-a vândut.

C. In acest context trebue mentionat ca judecatorii ignora faptul ca s-a încheiat un contract de vânzare - cumparare între actualul proprietar si PRIMARIA MUNICI-PIULUI BUCURESTI ca reprezentant al statului, asa cum de altfel se mentioneaza si în contract. Primaria a dat mandat sa semneze contractul unei societati comerciale care la data respectiva era cu capital majoritar de stat si fosta întreprindere care gestiona imobilele proprietate de stat si care atunci putea reprezenta statul, adica Primaria Municipiului Bucuresti ca organ local al autoritatii de stat. Intre timp, prin privatizare, societatile comerciale au devenit proprietate privata, cu alte obiecte de activitate, si nu mai pot reprezinta statul care a vândut apartamentul. Judecatorul ignora faptul ca trebue sa citeze în instanta pe mandant, adica Primaria Municipiului Bucuresti organul local al statului si citeaza o societate comerciala care nu mai are nici o legatura cu cauza si nici nu poate fi trasa la raspundere. Ca urmare judecatorul a gasit solutia anularii contractului de vânzare - cumparare care nu atrage nici o raspundere pentru vânzator care în realitate este statul si care trebuia sa fi fost reprezentat în instanta prin Primaria Municipiului Bucuresti. Cumparatorii deposedati de apartamentul în care locuiau, în general persoane în vârsta care au cumparat apartamentul cu economiile de-o viata de munca la stat, se vad nevoiti sa dea în judecata, de asta data statul român, Primaria Municipiului Bucuresti si respectiv Ministerul Finantelor Publice, pentru a obtine o decizie de restituire a sumei platite actualizata la inflatie conform art.50(2) din Legea nr.10/2001. Aceasta actiune este necesara deoarece judecatorii au decis ca s-a încheiat contractul de vânzare - cumparare “cu eludarea prevederilor Legii nr 112/1995“ ceeace în marea majoritate a cazurilor nu este adevarat. Trebue mentionat ca toate deciziile date de instante referitoare la aceste cazuri se refera, conform prevederilor Legii nr.10/2001 cu modificarile aduse prin asumarea raspunderii de actualul guvern, la restituirea sumei platite actualizate la inflatie. Se omite faptul ca cei care au cumparat apartamentele de la statul român au respectat prevederile Legii nr.112/1995 si ca pentru a putea plati apartamentul au trebuit sa apeleze la credite de stat pentru care au trebuit sa plateasca, conform mentiunii din contract, o dobânda de 17,5% pe an. Dobânda platita nu le-o mai restitue nimeni. In plus se ignora si faptul ca încasând pretul apartamentelor statul s-a împrumutat de fapt de la cumparatorul apartamentului si ca în acea perioada statul platea dobânzi pentru sumele împrumute de la cetateni.

In mod corect legiuitorul ar trebui sa modifice legea si sa introduca aceeasi prevedere a restituirii valorii de piata a apartamentului proprietarilor expropiati de justitia româna la fel cum se prevede pentru imobilele expropiate de statul român prin nationalizare.

D. Conform principiului neretroactivitatii legii, art.15(2) din Constitutia Româ-niei, legile aparute ulterior încheierii unui contract de vânzare-cumparare nu pot fi aplicate acestuia. Dar chiar si Legea 10/2001 la art.45(1) prevede ca « actele juridice de înstrainare, inclusiv în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile daca au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrainarii ». Se poate constata ca legiuitorul nu pune în discutie buna credinta a cumparatorului ci prevede respectarea legilor în vigoare la data încheierii contractului de vânzare cumparare.

Judecatorii nu tin seama nici de aceasta prevedere a legii si anuleaza contractele de vânzare - cumparare încheiate de cumparator cu statul.

Va rugam mult stimata Doamna Procuror General sa acordati o audienta delegatiei Asociatiei noastre pentru a va prezenta, daca mai este nevoie, exemple concrete de decizii ale judecatorilor care încalca legea. Mentionam ca multi membri ai asociatiei noastre s-au adresat diverselor institutii, chiar si Presedintelui Romaniei pentru a afla care este organul care controleaza aplicarea legii în România si care ia masuri pentru a impune respectarea legii. Niciunul nu a primit un raspuns desi dupa parerea noastra respectarea legii si controlul aplicarii legilor este primul act de respect pe care statul român îl datoreaza cetatenilor sai.

Daca noi românii nu putem sa impunem singuri respectarea legii în justitia din România atunci trebue oare sa ne adresam Comisarului Uniunii Europene pentru Justitie spre a-i cere ajutor ca sa se respecte legea ?.

In speranta ca veti reusi sa impuneti suprematia legii împotriva mafiei care functioneaza în acest domeniu,

Va multumim foarte mult pentru amabilitatea de a primi acest memoriu,

Presedinte

Stelian Opris